PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. Vezi definitia »

coșoroábă, coșoroábe, s.f. (reg.) 1. plantă numită și văzdoagă. 2. (la pl.) mere și pere uscate. Vezi definitia »

tértă, térte, s.f. (reg.) hădărag (la moară). Vezi definitia »

geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra. Vezi definitia »

BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă. Vezi definitia »