EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme]. Vezi definitia »

LOBBYSM s. n. Sistem de influențare a parlamentarilor sau a funcționarilor superiori de stat, de către anumite grupuri de afaceri, prin intermediul unor agenți, în vederea adoptării unor hotărâri favorabile acestor grupuri. [Pr.: lobísm] – Cuv. engl. Vezi definitia »

GRAFÍSM s.n. 1. Redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. V. grafie (2) [în DN]. ♦ Manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. (Liv.) Tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. [< fr. graphisme]. Vezi definitia »

BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr. brahmanisme) Vezi definitia »

POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme. Vezi definitia »