FRÁNCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr. francium) Vezi definitia »

scorțíu -íe, adj. (reg.) de culoarea scoarței, a cojii. Vezi definitia »

VIRÁGIU s. n. v. viraj. Vezi definitia »

RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire. Vezi definitia »

CALIFÓRNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică. – Din engl., fr. californium. Vezi definitia »