Definita cuvantului prodigiu
PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu prodigiu
LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium]. Vezi definitia »
foiufíu (-íi), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie și de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219). Vezi definitia »
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu. Vezi definitia »
VERZURÍU, -ÍE, verzurii, adj. (Rar) Verzui. – Din verzui2 (după alburiu). Vezi definitia »
LACTÁRIU s.n. (Med.) Centru de colectare și distribuire a laptelui de mamă. [Pron. -riu. / < fr., lat. lactarium]. Vezi definitia »