ROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ◊ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [Cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch]. Vezi definitia »

práctic (práctică), adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s. f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s. m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s. m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis. Vezi definitia »

PERICARPÁTIC, -Ă, pericarpatici, -ce, adj. (Geogr.; despre forme de relief, regiuni) Care este situat în jurul Munților Carpați. – Peri- + carpatic. Vezi definitia »

BÁHIC, -Ă, bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului la romani); de băutură, anacreontic. Cântec bahic. – Fr. bachique (lat. lit. bacchicus). Vezi definitia »

OFIOLÓGIC, -Ă, ofiologici, -ce, adj. Referitor la ofiologie, de ofiologie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologique. Vezi definitia »