OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo. Vezi definitia »

SILICÍCOL, -Ă adj. (Despre plante) Care crește în solurile silicioase. [< fr. silicicole, cf. lat. silex – cremene, colere – a locui]. Vezi definitia »

vícol, vicóle, s.n. (reg.) viscol. Vezi definitia »

PERHIDRÓL s. n. Soluție de peroxid de hidrogen, care servește la prepararea apei oxigenate. – Din fr. perhydrol. Vezi definitia »

AMFIBÓL, amfiboli, s. m. Mineral cristalizat sau grup de minerale constituite din silicați hidratați de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu, foarte răspândite în rocile eruptive și în șisturile cristaline. – Din fr. amphibole. Vezi definitia »