INDICȚIÚNE, indicțiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis. Vezi definitia »

CONSULTAȚIÚNE s.f. v. consultație. Vezi definitia »

RETORSIÚNE s. f. 1. întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. 2. act inamical la care recurge un stat spre a determina un alt stat să înceteze anumite acte inamicale pe care le săvârșește împotriva sa. (< fr. rétorsion) Vezi definitia »

CAUȚIÚNE s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; (p. ext.) garanție. ♦ (Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ți-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precauție]. Vezi definitia »

preaînțelepciúne, s.f. (înv.) înțelepciune foarte mare, deosebită (a divinității). Vezi definitia »