OSTEOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologie. Vezi definitia »

NEFROPATÍE s. f. denumire generică a bolilor de rinichi. (< fr. néphropathie) Vezi definitia »

XEROMORFÍE s.f. Adaptare morfologică și funcțională a organismelor la condiții de uscăciune; xeromorfism. (din fr. xéromorphie) Vezi definitia »

VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6).- Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). Vezi definitia »

PRÁXIE, praxii, s. f. (Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie. Vezi definitia »