HEDONÍSM s. n. concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cult al plăcerii. (< fr. hédonisme) Vezi definitia »

COMENSUALÍSM s. n. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive. (după fr. commensalisme) Vezi definitia »

AGNOSTICÍSM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepții pozitivismului ș.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869. 2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic). Vezi definitia »

IGNORANTÍSM s. n. mod de a gândi al celor care consideră instruirea ca dăunătoare. (< fr. ignorantisme) Vezi definitia »

SEDENTARÍSM s.n. Viață sedentară, lipsită de mișcare; sedentaritate. [< sedentar + -ism]. Vezi definitia »