oglindăreásă, oglindărése, s.f. (reg.) femeia care duce miresei darurile de nuntă oferite de mire. Vezi definitia »

pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

MELÁSĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa. Vezi definitia »

IÚRTĂ s. f. colibă din pâslă, din piei etc. folosită de nomazii din Asia Centrală. (< rus. iurta) Vezi definitia »

PARAGLOBULÍNĂ s. f. Substanță de natură proteică din sânge, care contribuie la formarea fibrinei; paraglobină. – Din fr. paraglobuline. Vezi definitia »