SONOLOCÁȚIE s.f. Determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a obiectului. [< fr. sonolocation]. Vezi definitia »

SIMFONÍE s. f. 1. compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de regulă patru părți. 2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; îmbinare armonioasă de culori. (< fr. symphonie, lat., gr. symphonia) Vezi definitia »

ACROFONÍE s. f. pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt. (< fr. acrophonie) Vezi definitia »

RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Vezi definitia »

ANIZOSTENÍE s. f. inegalitate a tonusului în unele grupe de mușchi. (< fr. anisosthénie) Vezi definitia »