DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant) Vezi definitia »

PETROBIÓNT s. n. animal care trăiește în crăpăturile rocilor. (< germ. Petrobiont) Vezi definitia »

CONSACRÁNT, -Ă adj. Care face consacrarea, care consacră. [Cf. fr. consacrant]. Vezi definitia »

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din fr. embranchement. Vezi definitia »

FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant) Vezi definitia »