POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka. Vezi definitia »

POLAROGRÁMĂ s. f. curbă care redă valoarea intensității unui curent în funcție de polarizarea relativă a unei măsuri polarografice. (< fr. polarogramme) Vezi definitia »

STIBÍNĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin) Vezi definitia »

FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale]. Vezi definitia »

AMITÓZĂ s. f. Diviziune directă a celulelor prin strangulare, înmugurire etc., fără apariția cromozomilor. – Din fr. amitose. Vezi definitia »