áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular. Vezi definitia »

ȚÍTERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither. Vezi definitia »

MAMÓRNIȚĂ, mamornițe, s. f. Femeie grasă, mare, greoaie, leneșă. – Cf. baborniță. Vezi definitia »

pocrovíță, pocrovíțe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei. Vezi definitia »

FLÁMĂ, flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma. Vezi definitia »