BRESCIA, oraș în N Italiei (Lombardia); 196,9 mii loc. (1989). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, textilă (mătase și in) și chimică. Monumente: Duomo Vecchio (sec. 12), palatul Martinengo (sec. 17). Pinacotecă. Muzee. Universitate. Vezi definitia »

SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare]. Vezi definitia »

îmbiá (-íu, îmbiát), vb. – 1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre ca în accῑre › aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitație); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat). Vezi definitia »

1.capetetenia deliilor; 2.(fig)curajos, viteaz, hotarat, vehement, furios. Vezi definitia »

raiá (raiéle), s. f. – (Mold.) Șipcă. Pol. reja (Cihac, II, 303). Vezi definitia »