substantiv neutru regionalism din Ardeal care inseamnă; pridvor. terasă,prispă,verandă Vezi definitia »

DEGRESÍV, -Ă adj. care merge descrescând, care descrește treptat. (< fr. dégressif) Vezi definitia »

SENZITÍV, -Ă I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simți. II. adj., s. m. f. (pesoană) de o sensibilitate excesivă. III. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus) Vezi definitia »

ILUSTRATÍV, -Ă adj. Care ilustrează; demonstrativ. [< ilustra + -(t)iv]. Vezi definitia »

IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S. n. Necesitate categorică și necondiționată; obligație. ◊ Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene. – Din fr. impératif, lat. imperativus. Vezi definitia »