COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif]. Vezi definitia »

ADVECTÍV, -Ă adj. referitor la advecție; prin advecție. (< germ. advektiv) Vezi definitia »

APERITÍV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr. apéritif, lat. aperitivus) Vezi definitia »

adjectiv: sluga om care te slujeste martalog Vezi definitia »

PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif. Vezi definitia »