SAMÁRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. samarium]. Vezi definitia »

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sunt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. – Fr. harmonium. Vezi definitia »

OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio. Vezi definitia »

RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire) Vezi definitia »

spatiu in care se antreneaza Vezi definitia »