TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a. Vezi definitia »

MONOACHÉNĂ s.f. Fruct format dintr-o singură achenă. [< fr. mono-akène]. Vezi definitia »

SILVOTÉHNICĂ s.f. Aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. [Gen. -cii. / cf. lat. silva – pădure, gr. techne – meșteșug]. Vezi definitia »

MONOPLASTÍDĂ s. f. organism viu dintr-o singură celulă. (< fr. monoplastide) Vezi definitia »

HISTORIOGRÁMĂ s.f. (Statist.) Grafic reprezentând evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiogramme, cf. gr. historia – istorie, gramma – scriere]. Vezi definitia »