răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca). Vezi definitia »

DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (despre animale, omizi) care se hrănește cu frunzele arborilor. (< lat. defoliator) Vezi definitia »

SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor. Vezi definitia »

MONOCROMATÓR s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. [< fr. monochromateur]. Vezi definitia »

părăsitór, părăsitoáre, adj. (înv.) care părăsește. Vezi definitia »