HAVAIÁNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu chitara, cu sunetul lin și tărăgănat. [Pron. -va-ia-. / < fr. hawaïenne, cf. Hawaii – arhipelag în Pacific]. Vezi definitia »

stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio. Vezi definitia »

arababúră s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri. Vezi definitia »

HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare. Vezi definitia »

HAPLOFÁZĂ s.f. (Biol.) Stare a celulelor sexuale în care nucleele au numai o jumătate din numărul de cromozomi caracteristic celulelor somatice; fază haploidă. [< fr. haplophase]. Vezi definitia »