PESIMÍSM s.n. 1. (Op. optimism) Predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. Trăsătură caracteristică ideologiei claselor pe cale de dispariție, care susține că viața omenească este iremediabil condamnată la suferință și că ea nu merită să fie trăită. [Cf. fr. pessimisme < lat. pessimus – superlativ al lui malus – rău]. Vezi definitia »

ANTICOLONIALÍSM s.n. Atitudine și curent de opoziție față de colonialism. [Cf. fr. anticolonialisme]. Vezi definitia »

POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme) Vezi definitia »

NEOHIPOCRATÍSM s.n. Curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. [< neo- + hipocratism]. Vezi definitia »

PROXENETÍSM s. n. ocupația proxenetului. (< fr. proxénétisme) Vezi definitia »