Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
v'ârstă2 / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. v'ârstei / vr'âstei; pl. v'ârste / vr'âste Vezi definitia »
SIMILIGRAVÚRĂ, similigravuri, s. f. Procedeu tehnic de gravură foto prin care se obțin clișee pentru tipar înalt, împărțite în puncte; (concr.) clișeu obținut prin acest procedeu. – Din fr. similigravure. Vezi definitia »
OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose. Vezi definitia »
SEMICABÍNĂ s. f. ~ fonică = pupitru cu echipament audiovizual. (< semi- + cabină) Vezi definitia »
BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. m. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »