FÓRJĂ s. f. 1. instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării. 2. forjărie. (< fr. forge) Vezi definitia »

GÉNĂ s.f. (Genet.) Particulă a unui cromozom care poartă caracterele eredității. [< fr. gène, cf. gr. genos – origine]. Vezi definitia »

BUTÁDĂ s. f. vorbă de spirit; ironie. (< fr. boutade) Vezi definitia »

TRISTEARÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul stearic, care se găsește în grăsimile solide. [Pron. -ste-a-. / < fr. tristéarine]. Vezi definitia »

VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură. Vezi definitia »