caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață). Vezi definitia »

RÂMLEÁN, râmleni, s. m. (Înv.) Roman². – Din sl. rimljaninŭ. Vezi definitia »

CEZARIÁN, -Ă adj. 1. referitor la împărații romani. 2. imperial, împărătesc. (< fr. césarien) Vezi definitia »

FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien]. Vezi definitia »

LIPIȚÁN, lipițani, s. m. Rasă de cai, folosită îndeosebi la călărie și la tracțiune ușoară. – Din germ. Lipitzaner. Vezi definitia »