MELANODONȚÍE s. f. distrofie a dinților de lapte, care capătă o culoare brună și suferă de o distrugere progresivă. (< fr. mélanodontie) Vezi definitia »

MONOPSÍE s. f. malformație caracterizată prin prezența unui singur ochi; monoftalmie. (< fr. monopsie) Vezi definitia »

armoníe (-íi), s. f. – Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. – Mr. armunie. Gr. ἀρμονία (sec. XVII), și modern din fr. harmonie. – Der. armonic, adj.; armonică, s. f. (acordeon; Arg., portofel), din germ. Armonika; armonios, adj.; armonist, s. m. (acordeonist); armoniza, vb.; dezarmonie, s. f. (dezacord, neînțelegere); inarmonic, adj. (nearmonios). Vezi definitia »

APROCTÍE s.f. Anomalie congenitală constând din închiderea anusului. [< fr. aproctie, cf. gr. a – fără, proktos – anus]. Vezi definitia »

RAHIANESTEZÍE, rahianestezii, s. f. Anestezie obținută în urma unei injectări, prin puncție, în canalul rahidian a unei substanțe anestezice; anestezie rahidiană. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. ráchianesthésie. Vezi definitia »