ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. (Livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. Vezi definitia »

POLISINDÉT s.n. v. polisindeton. Vezi definitia »

PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet]. Vezi definitia »

SIGNÉT, signete, s. n. Panglică subțire atașată la cotorul unei cărți pentru a servi ca semn de carte. – Din fr. signet. Vezi definitia »

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet. Vezi definitia »