cuplét (cupléte), s. n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s. m. (cîntăreț). Vezi definitia »

SOVIÉT, soviete, s. n. (În fosta U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale și locale format din deputați aleși de cetățeni. [Pr.: -vi-et] – Din rus. sovet. Vezi definitia »

MAGNÉT, magneți, s. m. Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din ngr. maghnítis, germ. Magnet. Vezi definitia »

MOTOFURGONÉT s.n. Autofurgon. [< moto- + furgonetă]. Vezi definitia »

zúzet (pop.) s. n., pl. zúzete Vezi definitia »