MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. III. Tip de inel de podoabă cu montură de pietre de formă ovală. – Din fr. marquise. Vezi definitia »

COÁFĂ s.f. Înveliș de metal sau de material plastic al părții ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / < fr. coiffe]. Vezi definitia »

COAFÚRĂ s.f. Aranjament al părului, pieptănătură (în special la femei). [< fr. coiffure]. Vezi definitia »

SEMIÓZĂ s. f. ramură a semioticii care studiază procesele dinamice de transfer și transformare a simbolurilor. (< engl. semiosis) Vezi definitia »

GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv). Vezi definitia »