HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Vezi definitia »

MEZENTÉRIC, -Ă adj. Al mezenterului, privitor la mezenter. [Cf. fr. mésentérique]. Vezi definitia »

ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -e, adj. Glumeț, hazliu, poznaș. Vezi definitia »

PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj. 1. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – Din fr. pragmatique. Vezi definitia »

TOPOGRÁFIC, -Ă, topografici, -ce, adj. Care ține de topografie, privitor la topografie, de topografie. – Din fr. topographique. Vezi definitia »