DODECAFONÍSM s. n. sistem muzical atonal bazat pe dodecafonie. (< fr. dodécaphonisme) Vezi definitia »

ANALOGÍSM s.n. 1. Raționament prin analogie; gândire analogică. 2. Teorie a lui Aron Pumnul, care încerca să dea limbii române o ortografie practică și o explicație teoretică, întemeiate pe principii analogice. [Cf. fr. analogisme]. Vezi definitia »

INFINITÍSM s. n. concepție metafizică care admite că universul este infinit. (< fr. infinitisme) Vezi definitia »

HIPOTIROIDÍSM s.n. Hipotiroidie. [Pron. -ro-i-. / < fr. hypothyroïdisme]. Vezi definitia »

NIETZSCHEANÍSM s. n. filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale individuale, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind afirmarea „voinței de putere”. (după fr. nietzscéisme) Vezi definitia »