cor (córuri), s. n. – 1. Cerc, adunare, societate. – 2. Cantitate de fîn care se așază în formă de cerc sau pătrat, pentru a forma baza căpiței. – Mr. cor „dans”. Lat. chorus (DAR). Apare în texte începînd cu sec. XVII. Cf. horă. Vezi definitia »

ACOMODATÓR adj., s. m. (mușchi) la acomodarea cristalinului. (< fr. accommodateur) Vezi definitia »

ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor care lucrează la asfaltare. – Din asfalta + suf. -tor. Vezi definitia »

MIJITÓR, -OÁRE, mijitori, -oare, adj. (Rar) Care mijește. – Miji + suf. -tor. Vezi definitia »

ATENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un atentat. (< atenta + -tor) Vezi definitia »