INTERMÚNDIU s.n. (Mit.; ant.) Spațiu între lumi unde filozofii epicurieni plasau locașul zeilor. [Pron. -diu. / cf. lat. intermundia, it. intermondio, fr. intermonde]. Vezi definitia »

ARILÓDIU s. n. aril fals, format prin lărgirea marginii micropilului seminței. (< lat. arillodium) Vezi definitia »

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı. Vezi definitia »

PROMONTÓRIU s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire]. Vezi definitia »

AMFITÉRIU subst. Mamifer jurasic din care se presupune că au luat naștere marsupialele și mamiferele placentare. – Din fr. amphithérium. Vezi definitia »