Definita cuvantului năier
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năier
TRIMÉR2, -Ă I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère) Vezi definitia »
PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent, picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (în compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea).Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ. Vezi definitia »
ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept, priceput. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător. 3. (Înv. și arh., despre obiecte ascuțite) Tăios. – Lat. agilis. Vezi definitia »
CLÍPER2 s. n. 1. lampă electrică cu lumină galbenă intermitentă, montată la intersecția unor străzi. 2. semnalizator clipitor la bordul unui automobil. (< engl. clipper) Vezi definitia »
BOOSTER s.n. 1. Motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune. 2. (Electr., telec.) Generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor. [Pron. bús-ter. / < engl. booster]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z