binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva). Vezi definitia »

REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire) Vezi definitia »

vetríce s. f. – 1. Iarba-raiului (Tanacetum vulgare). – 2. Insectă (Ephemera vulgata). – Var. vetrigă, vitriță. Lat. vitex, probabil prin intermediul unei forme vulgare *vitricem, ca în rezultatul it. vetrice, cf. REW 9389. După Tiktin, din sb. vratič, bg. vratiga, pol. wrotycz. – Der. vrătilică (var. vrotilică), s. f. (tilișcă, Circaea lutetiana), din bg. vrătliga, cf. Cihac, II, 466 și ventrilică. Vezi definitia »

LOCVÁCE adj. invar. (Livr.) Care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, -acis. Vezi definitia »

PÓLICE s.n. Policar. [< lat. pollex]. Vezi definitia »