MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor. Vezi definitia »

BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord. Vezi definitia »

ADAPTÓR s. n. 1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric. 2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanței focale a obiectivului. (< fr. adapteur) Vezi definitia »

DEZASAMBLÓR s. n. parte a unui ordinator care efectuează dezasamblarea (2). (< dez- + asamblor) Vezi definitia »

HETEROSPÓR I. adj. (despre plante) cu tipuri distincte de spori, masculi și femele. II. s. m. spor cu energide mascule și femele. (< fr. hétérospore) Vezi definitia »