mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica. Vezi definitia »

TELOCÉNTRIC, -Ă adj. (despre cromozomi) cu centromer terminal. (< fr. télocentrique) Vezi definitia »

OCITÓCIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care stimulează musculatura netedă uterină. (< fr. ocytocique) Vezi definitia »

SCIALÍTIC s. n. dispozitiv de iluminare care nu produce umbră, în chirurgie. (< fr. scialytique) Vezi definitia »

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice Vezi definitia »