EUTIMÍE s. f. component exterior vesel; dispoziție afectivă normală. (< fr. euthymie) Vezi definitia »

STENOTIPÍE s.f. Stenografiere mecanică. [Gen. -iei. / < fr. sténotypie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ALCHIMÍE s. f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. – Din fr. alchimie, lat. alchemia. Vezi definitia »

PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »