ALPINÍSM s. n. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr. alpinisme) Vezi definitia »

ASINCRONÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este asincron. ♦ Lipsă de concordanță în timp. ♦ Efect cinematografic dintre coloana vizuală și cea sonoră. [Cf. it. asincronismo]. Vezi definitia »

GESTALTÍSM s. n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme Vezi definitia »

NEOJUNIMÍSM s.n. Școală estetică inițiată de Mihail Dragomirescu, care dă vechiului principiu junimist al artei pentru artă o nouă formulare. [< neo- + junimism]. Vezi definitia »

ABSOLUTÍSM s.n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; formă de guvernământ bazată pe puterea nelimitată a unui monarh; monarhie absolută. V. tiranie, autocrație, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm]. Vezi definitia »