dódă (dóde), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted). Vezi definitia »

ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere]. Vezi definitia »

PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. Vezi definitia »

SINUSOÍDĂ s. f. I. curbă care reprezintă funcția sinus² într-un sistem de coordonate rectangulare. II. tip de vase capilare la nivelul ficatului, al glandelor endocrine, care au un lumen neregulat și perete discontinuu. (< fr. sinusoïde) Vezi definitia »

IZOTÁHĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași viteză ale unui curs de apă. (< germ. Isotache, fr. isotache) Vezi definitia »