CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure) Vezi definitia »

prisácă (prisắci), s. f. – 1. Runc, pădure tăiată. – 2. Rariște, poiană. – 3. Stupină. – Var. Mold. priseacă. Sl., cf. bg. prĕsĕk, cr. presĕka, din sl. prisĕkati „a tăia” (Cihac, II, 293; Conev 41; Iordan, Dift., 79). – Der. prisăcar, s. m. (apicultor); prisăcărie, s. f. (apicultură); prisăcărit, s. m. (înv., impozit pe stupi). Mai ales în Mold. Vezi definitia »

puțúică, puțúici, s.f. (înv.) puțișoară, puță mică, puțică. Vezi definitia »

PERTUIZÁNĂ, pertuizane, s. f. Armă de fier, asemănătoare cu halebarda, folosită în sec. XV-XVIII. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pertuisane. Vezi definitia »

AEROFOTOGRÁMĂ s. f. fotogramă aeriană. (< fr. aérophotogramme) Vezi definitia »