SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică. Vezi definitia »

CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. -tură. Vezi definitia »

BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

CAPELÍNĂ s. f. 1. coif de fier în evul mediu care acoperea și ceafa, purtat de pedestrași. 2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor și protezelor chirurgicale. 3. pălărie de damă cu boruri foarte largi. (< fr. capeline, it. cappellina) Vezi definitia »

DISCIPLÍNĂ s. f. 1. totalitatea regulilor de conduită și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități; supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. ◊ spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. ramură a unei științe; domeniu, specialitate: (p. ext.) știință. (< fr. discipline, lat. disciplina) Vezi definitia »