OBSTRUÁNT, -Ă adj. Care obstruează, obstructiv; obstructor. [< obstrua]. Vezi definitia »

SEXTÁNT s. n. 1. instrument optic pentru măsurarea distanței unghiulare dintre doi aștri, dintre două repere situate pe apă, pe uscat etc. 2. arc sau sector de cerc egal cu 60°. (< fr. sextant, lat. sextans) Vezi definitia »

CANT, canturi, s. n. 1. Muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante. Vezi definitia »

TEREBÍNT s.m. Arbore rășinos din regiunea mediteraneană, din care se extrage terebentina și alte substanțe tanante. [< fr. térébinthe, cf. lat. terebinthus]. Vezi definitia »

RISORGIMÉNT s.n. v. risorgimento. Vezi definitia »