DESTRĂMĂTÓR, destrămătoare, s. n. Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor, în filatură, în industria hârtiei și a celulozei. – Destrăma + suf. -ător. Vezi definitia »

PREPARATÓR, -OÁRE adj. Care prepară. // s.m. și f. 1. Persoană care prepară ceva. 2. Grad universitar imediat inferior asistentului; persoană care deține acest grad. 3. Meditator. [Cf. fr. préparateur, lat. praeparator]. Vezi definitia »

MODULÓR s. n. sistem de măsurat destinat punerii în proporții armonioase a lucrărilor de arhitectură. (< fr. modulor) Vezi definitia »

ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur) Vezi definitia »

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »