POLIȚÍSM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism. Vezi definitia »

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent decadent în arta plastică din țările burgheze, care reprezintă figurile concrete prin pete colorate sau construcții geometrice complicate. [Pr.: -ți-o-] – Fr. abstractionnisme. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme]. Vezi definitia »

ALPINÍSM s. n. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr. alpinisme) Vezi definitia »

HULIGANÍSM s. n. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. – Huligan + suf. -ism. Vezi definitia »