ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique) Vezi definitia »

ASEÍSMIC, -Ă adj. lipsit de fenomene seismice. (< fr. aséismique) Vezi definitia »

BENZÉNIC, -Ă adj. care conține benzen. (< fr. benzénique) Vezi definitia »

GENEALÓGIC, -Ă, genealogici, -ce, adj. Care aparține genealogiei, privitor la genealogie. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogique. Vezi definitia »

SCATOLÓGIC, -Ă adj. referitor la scatologie; scabros. (< fr. scatologique) Vezi definitia »