Definita cuvantului subiect
SUBIÉCT I. s. n. 1. chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește. ◊ pricină, motiv. ◊ totalitatea evenimentelor care constituie conținutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc. ◊ (muz.) prima expunere a unei teme în cadrul formelor polifonice bazate pe imitație (invențiune, ricercar, fugă). 2. partea principală a unei propoziții, care indică cine îndeplinește sau suferă acțiunea verbului. ◊ (log.) termen al judecății de predicație, reprezentând noțiunea despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic. II. s. m. 1. omul ca ființă activă și conștientă. 2. persoană supusă observației, anchetei, experimentului. 3. (fin.) ~ impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit. (< lat. subiectus, /II/ subiectum, după fr. subjet)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu subiect
INTÁCT, -Ă, intacți, -te, adj. Neatins, neștirbit, întreg; p. ext. (despre ființe) teafăr, nevătămat. – Din fr. intact, lat. intactus. Vezi definitia »
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus. Vezi definitia »
obiect pentru penetrarea pasaricii zis si madular Vezi definitia »
obiect sub forma de sac, confecționat din pînză groasă lîngă și prevăzut cu o biera pentru a fi agățat. Vezi definitia »
INTELÉCT, intelecte s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus. Vezi definitia »