bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat. Vezi definitia »

PERGAMÚTĂ s.f. v. bergamotă. Vezi definitia »

FOSFATÍDĂ s.f. Substanță din clasa lipidelor, care conține în molecula sa fosfor și care se găsește mai ales în țesutul nervos. [< fr. phosphatide]. Vezi definitia »

DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură. Vezi definitia »

NEFROPTÓZĂ, nefroptoze, s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptôse. Vezi definitia »