FIN², -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus. Vezi definitia »

LUSÍN s.n. (Mar.) Sfoară subțire din cânepă de cea mai bună calitate, folosită la matiseli. [< fr. lusin]. Vezi definitia »

lin (-nuri), s. n. – Teasc, călcătoare. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă. Vezi definitia »

VERÍN s. n. v. venin. Vezi definitia »

algonkín (nume etnic) adj. m., s. m., pl. algonkíni; adj. f., s. f. algonkínă, pl. algonkíne Vezi definitia »