Definita cuvantului supletiv
SUPLETÍV, -Ă adj. 1. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ. (< fr. supplétif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu supletiv
ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acțiune repetată, săvârșită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta]. Vezi definitia »
RECOGNITÍV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif]. Vezi definitia »
LASCÍV, -Ă adj. Excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen. [Pron. -sciv. / < fr. lascif, cf. lat. lascivus]. Vezi definitia »
DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif. Vezi definitia »
REVERSÍV, -Ă adj. (despre mecanisme, procese etc.) care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. (< fr. réversif) Vezi definitia »